Părinţii acuză: “Copiii noștri nu se mai spală și nu mănâncă”.
Săptămâna trecută, un judecător canadian din Quebec a autorizat începerea unui proces colectiv împotriva producătorului popularului joc video online, Fortnite, iniţiat în 2019 de către firma canadiană de avocatură Calex Legal la cererea a trei părinţi.
Potrivit părinților, copiii au încetat să mănânce, să doarmă și să se spele pentru că sunt prea ocupați cu Fortnite. Și ar fi cheltuit și mulți bani. „Este ca cocaina”, spun ei. Într-adevăr, „ca heroina”, adaugă ei, citând comparația unui specialist britanic în comportament cu privire la cazul unei fetițe de nouă ani care a ajuns în psihoterapie în 2018 pentru că a jucat prea mult joc video. De asemenea, unul dintre părinții care au dat în judecată Epic Games a depus la instanță un raport de la un medic care spunea că fiul ei a fost diagnosticat cu o „dependență cibernetică” în timpul unei vizite din 25 octombrie 2019.
Dependența se mișcă pe două fronturi. Pe de o parte este timpul petrecut în fața ecranului, cu un băiețel care ar fi trecut de la câteva ore pe săptămână la 7.700 de ore impresionante în mai puțin de doi ani (un an are 8.760 de ore). Pe de altă parte, sunt banii cheltuiți și aici exemplul este un copil de zece ani care a plătit aproape 600 de dolari, scrie ziarul italian, Corriere della Sera.
În cadrul dosarului, compania Epic Games este acuzată că a angajat experți în domeniu pentru a face din Fortnite un joc care să creeze cât mai multă dependență posibilă. Mai mult, firma Epic este acuzată și că aplică practici care promit premii și câștiguri pentru jucătorii cei mai buni, fapt care îi motivează și mai tare pe copii să se joace.
Epic Games se apără
Compania a subliniat că oferă „controale parentale de vârf în industrie, care le permit părinților să supravegheze experiența digitală a copiilor lor”. Epic Games a adăugat că „părinții pot primi rapoarte despre timpul de joacă care urmăresc timpul pe care copilul lor se joacă în fiecare săptămână și apoi pot solicita permisiunea părinților înainte de a face orice achiziție”. În cele din urmă, ei explică că intenționează să „lupte în instanță. Credem că dovezile vor arăta că acest caz este lipsit de temei”.
Loredana Pod, psihoterapeut specializat în domeniul adicţiilor declară pentru Napoca Live că: “Un element central în orice tip de adicţie este fuga – fuga de sine şi fuga de realitate. Asta înseamnă că cei mai expuşi sunt copiii care au provocări în a gestiona stările de anxietate, deprimare, neputinţă, singurătate, nu au suportul familiei sau a prietenilor şi folosesc jocul pe calculator ca mecanism de coping. Iar pe termen scurt, chiar funcţionează!
Activitatea de joc creează o stare de euforie datorită neurotransmiţatorilor ce se descarcă la nivelul sistemului nervos central – dopamină, adrenalină, iar acest lucru funcţionează ca o recompensă care duce la întărirea comportamentului de joc. Evitarea disconfortului şi dorinţa de a experimenta starea de bine trăită în timpul jocului menţin nevoia ridicată a jucătorului care dezvoltă o preocupare persistentă faţă de joc, în detrimentul preocupării pentru şcoală, relaţiile cu prietenii, relaţiile de familie, hobby-urile".
Probleme de sănătate fizică şi probleme de sănătate mentală
"În scurt timp apar consecinţele negative: pierderea noţiunii timpului duce la o durată mare de timp alocată jocului, care interferează cu activităţile legate de şcoală, cu relaţiile de familie, relaţiile de prietenie. Apar probleme de sănătate fizică (dureri de cap, gât, coloană, probleme oftalmologice) probleme de sănătate mentală (oboseală cronică, insomnie, anxietate, depresie, dependeţa de joc – diagnostic DSM5 ce implică simptomele de sevraj si de toleranţă). În multe cazuri apare minciuna – autominciuna “pot controla” cât şi ascunderea adevărului faţă de ceilalţi. Părinţii de multe ori nu ştiu exact timpul alocat jocului, banii cheltuiţi în joc, rezultatele rele sau problemele de la şcoală.
În pofida acestor consecinţe nu se opreşte jocul, astfel că un alt element central care se regăseşte atât la dependenţa de substanţe cât şi dependenţele comportamentale este pierderea controlului. Mulţi jucători afirmă că nu sunt dependenţi, că pot controla jocul, când demult asta este doar o iluzie”, explică Loredana Pod.
5 paşi prin care părinţii pot preveni apariţia unei dependenţe de jocuri la copii:
“Copiii sunt extrem de vulnerabili în faţa acestui fenomen, aşa că este responsabilitatea părinţilor să intervină pentru a-i proteja.
Iată 5 paşi prin care poţi preveni apariţia unei dependenţe de jocuri la copilul tău:
1. Fii un bun model! Ca parinte, limitează-ţi timpul pe ecrane şi încearcă să deprinzi modalitaţi eficiente de a gestiona propriile stări neplăcute, nu prin jocuri, TV sau social media.
2. Petrece timp fără tehnologie împreună cu copilul, fie că îl susţii la teme, citiţi împreună, vă jucaţi board-games, ieşiţi în natura sau gătiţi.
3. Conectează-te emoţional cu copilul tău şi învaţă cum să îl asculţi activ – cu curiozitate faţă de lumea lui interioară, fără judecată şi fără critică sau reproşuri.
4. Setează cu blândeţe şi fermitate limite clare pentru tehnologie şi menţine-le cu consecvenţă!
5. Dacă conştientizezi că există o problemă nu te baza că se va rezolva cu timpul, apelează la ajutor specializat.
Consider că o “lupta” eficientă a părinţilor nu este neapărat cu Compania jocurilor, atenţia şi efortul depus să fie axate în schimb pe schimbarea propriilor deprinderi, propria dezvoltare personală. Astfel ca părinţi putem să fim mai prezenţi, mai liniştiţi şi cu mai multă claritate în a dezvolta legături emoţionale de conectare şi siguranţă cu copilul, iar asta îl va proteja pe termen lung”.