Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 2010, a încetat din viaţă la 13 aprilie, la Lima, la vârsta de 89 de ani, marcând finalul unei epoci: cea a generaţiei de aur a literaturii latino-americane, al cărei ultim mare reprezentant a fost. Mario Vargas Llosa a fost unul dintre marii protagonişti ai ''boom-ului'' literar latino-american al anilor 1960-1970, alături de columbianul Gabriel Garcia Marquez şi argentinianul Julio Cortazar, informează AFP.
''Cu profundă tristeţe anunţăm că tatăl nostru, Mario Vargas Llosa, a decedat azi, la Lima, înconjurat de familia sa şi în pace'', a anunţat fiul scriitorului, Alvaro, într-un mesaj publicat pe reţeaua X, semnat de asemenea de fratele lui, Gonzalo, şi de sora sa, Morgana.
Mario Vargas Llosa s-a născut în 1936 la Arequipa, în Peru, şi a copilărit în Bolivia, împreună cu mama şi bunicii materni, trăind în iluzia că tatăl lui murise şi că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta îşi părăsise soţia însărcinată şi avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai târziu, conform https://www.nobelprize.org/.
În perioada 1950 şi 1952 a urmat cursurile unei şcoli militare din Lima. În 1953, a intrat la Universitatea Naţională San Marcos din Lima pentru a studia literatura, luându-şi licenţa în literatură cinci ani mai târziu, cu teza "Baze pentru o interpretare a lui Ruben Dario". A obţinut apoi un doctorat în filosofie şi litere la Universitatea Complutense din Madrid, în 1959. S-a stabilit apoi la Paris. Eforturile de a-şi îndeplini vocaţia literară încep să dea roade, atunci când publică un set de povestiri, în 1959, cu titlul "Los jefes, colección de cuentos", pentru care a primit Premiul "Leopoldo Arias", arată site-ul https://www.nobelprize.org/.
Primul său roman, "Oraşul şi câinii" (1963) i-a adus o rapidă consacrare internaţională, cartea fiind tradusă în 20 de limbi, pentru ca apoi să fie ecranizată, scrie site-ul humanitas.ro. I-a urmat "Casa verde" (1966), roman cu influenţe din William Faulkner, pentru care a primit Premiul Criticii Spaniole, iar în 1967 Premiul Naţional pentru Roman (Peru) şi Premiul Internaţional de literatură "Romulo Gallegos" (Venezuela), informează https://humanitas.ro/.
În 1955 s-a căsătorit cu o mătuşă, Julia Urquidi, stârnind controverse în familie. A divorţat de ea în 1964, pentru ca un an mai târziu să se însoare cu verişoara lui, Patricia. Va avea cu aceasta din urmă trei copii: Alvaro Vargas (1966), scriitor şi editor; Gonzalo (1967), om de afaceri şi Morgana (1974), fotograf.
A călătorit, a predat la universităţi din America şi Europa, devenind scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa, mai indică site-ul https://humanitas.ro/.
În 1967, a lucrat ca traducător pentru UNESCO în Grecia, cu Julio Cortazar. O perioadă a avut domiciliul alternativ la Paris, Londra şi Barcelona. A revenit la Lima în 1974, unde a continuat să scrie. În 1976, a fost ales preşedinte al PEN International.
În 1981 a publicat romanul istoric "Războiul sfârşitului lumii", ce are acţiunea localizată în Sertao, în Brazilia secolului al XIX-lea, bazându-se pe evenimente reale.
În tinereţe a cochetat cu comunismul, dar, când revoluţia a dat semne că a devenit o dictatură opresivă în care scriitorii au simţit că libertatea lor de a crea este restricţionată, Vargas Llosa s-a distanţat de Fidel Castro şi socialism şi a început să susţină reformismul, pluralismul liberal, democraţia şi piaţa liberă, se mai arată pe https://www.nobelprize.org/. În 1988 înfiinţa partidul Movimiento Liberdad care a intrat în componenţa Frontului Democratic. A candidat, din partea acestei formaţiuni, la preşedinţia ţării, la alegerile prezidenţiale din Peru în 1990, dar a pierdut în al doilea tur de scrutin în faţa lui Alberto Fujimori, scrie https://www.nytimes.com/.
Romanul "Lituma în Anzi" (1993) se ocupă de crimele comise de o grupare maoistă împotriva sătenilor din munţii Anzi.
Romanul istoric "Sărbătoarea ţapului" ("La fiesta del Chivo", 2000) avea să fie vândut în peste 400.000 de exemplare în limba spaniolă.
A lucrat, din 2000, la un roman inspirat din viaţa scriitoarei Flora Tristan şi a nepotului ei, pictorul Paul Gauguin, apărut în 2003, cu titlul "El Paraíso en la otra esquina".
Dintre volumele sale, mai amintim: "Băieţii şi alte povestiri" (1967), "Conversaţie la Catedrala" (1969), "Pantaleon şi vizitatoarele" (1973), "Orgia perpetuă. Flaubert şi Doamna Bovary" (1975), "Mătuşa Julia şi condeierul" (1977), "Războiul sfârşitului lumii" (1981), "Cine l-a ucis pe Palomino Molero?" (1986), "Elogiu mamei vitrege" (1988), "Adevărul minciunilor" (1990), "Peştele în apă" (1993), "Caietele lui don Rigoberto" (1997), "Scrisori către un tânăr romancier" (1997), "Paradisul de după colţ" (2003), "Tentaţia imposibilului" (2004), "Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu" (2006), "Rătăcirile fetei nesăbuite" (2006), "O mie şi una de nopţi" (2009), "Arme şi utopii" (2009), "Visul celtului" (2010), "Civilizaţia spectacolului" (2012), "Eroul discret" (2013), "Jumătate de secol cu Borges" (2020), "Vânturile" (2021), "Două singurătăţi. Despre roman în America Latină: Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Garcia Marquez" (2022), "Mario Vargas Llosa, Ruben Gallo, Conversaţie la Princeton" (2023), conform https://www.britannica.com/.
A fost distins cu Legiunea de Onoare a Franţei (1985), Premiul "Asturias" (1986), Premiul "Miguel de Cervantes", Premiul Păcii acordat de Asociaţia Librarilor Germani (1996), Premiul Planeta (1993). În 2013, a fost distins cu Premiul "Columnistas de El Mundo", ca recunoaştere a contribuţiei sale jurnalistice, potrivit www.cervantes.es.
Academia Suedeză i-a acordat, în 2010, Premiul Nobel pentru literatură, iar în 2023 a fost primit în Academia Franceză, ocupând cel de-al optsprezecelea fotoliu şi devenind astfel primul membru al aşa-numiţilor "Immortels", fără ca vreuna dintre cărţile sale să fi fost scrisă în limba franceză.
În 2020, pentru romanul "Tiempos recios", lansat în 2019, Mario Vargas Llosa a primit Premiul "Francisco Umbral" pentru Cartea Anului, acordat de Fundaţia "Francisco Umbral", potrivit www.rae.es/noticia.
Scriitorul Mario Vargas Llosa a vizitat România în 1995, ca invitat al editurii Humanitas, cu ocazia lansării a două dintre romanele sale. A revenit la noi în ţară, în septembrie 2005, pentru a participa la lansarea altor două dintre romanele sale, publicate într-o serie de autor. În 2005 a vernisat şi o expoziţie de fotografii realizate de fiica sa, Morgana, şi a participat la Festivalul "Zile şi Nopţi de Literatură", organizat de Uniunea Scriitorilor din România la Neptun, unde i-a fost acordat Premiul "Ovidius", pentru "valoarea operei literare şi contribuţia la afirmarea libertăţii de expresie şi a toleranţei interetnice". De asemenea, a vizitat România în 2013, când a asistat, la Cluj-Napoca, la spectacolul cu piesa "O mie şi una de nopţi", scrisă de el în 2008. Cu acest prilej a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB), din Cluj-Napoca.
