Unul dintre aspectele care țin de activitatea persoanelor publice este și cel al audiențelor cu cetățenii, acolo unde fiecare merge cu ce îl doare, și așteaptă o rezolvare pozitivă și rapidă a tuturor problemelor.
Pe timpul exercitării mandatului de prefect, Alin Tișe, de exemplu, astăzi președintele Consiliului Județean Cluj, a primit mii de clujeni în audiențe. Printre nenumăratele spețe care țineau de legalitate, de fondul funciar, alte probleme de competența reprezentantului guvernului în teritoriu, s-au strecurat și unele aspecte care se situează la marginelea patologicului. Aspecte inedite, pe care actualul președinte al Consiliului Județean le-a păstrat peste ani într-un așa numit ”dosar de perle”, despre care relatează într-unul din capitolele cărții sale recent lansate, ”Poveste pentru tata” și pe care vi-l prezentăm mai jos.
”Dosarul cu “perle
Prefectul fantastic! Unii dintre clujeni mă vedeau ca pe un prefect atotputernic, atotștiutor, care le putea rezolva aproape orice tip de problemă. Unii îmi scriau, alții veneau în audiență. Săptămânal, în fiecare zi de luni, țineam audiențe până târziu în noapte care se lungeau adeseori până după miezul nopții. Oamenii așteptau calmi și liniștiți, știind că vor fi primiți. De fiecare dată erau în antecameră în jur de 50 de oameni. Era un moment fascinant pentru mine. Le ofeream prăjituri, biscuiți, apă minerală sau răcoritoare, pentru a avea un cât de cât confort pe perioada așteptării. Marea majoritate a petițiilor, a problemelor prezentate, erau obișnuite, legate de viața lor, locuri de muncă, fond funciar, autorizații, probleme cu vecinii, probleme nerezolvate de primari și multe altele.
În afara acestora, periodic, apăreau și probleme mai speciale, unele ieșite din comun, ca să nu le spun altfel, dar pentru care trebuia multă atenție și bunăvoință. Erau oameni care trebuiau ascultați și îndrumați. Am întâlnit unii care îmi spuneau că îmi mulțumesc că i-am primit, deoarece nimeni nu mai dorea să îi asculte. Sigur, mi-am dat imediat seama că “problemele” lor erau aparte, ca să nu spun altfel, și de aceea nu mai erau primiți în alte părți.
Revenind la aceste audiențe pot spune că, în ciuda oboselii, mă încărcam cu energie. Energia dată, cred de speranța pozitivă care-i însoțea pe anumiți petenți. Încrederea că problema lor se poate rezolva. Sutele de ore petrecute în audiențele acestea m-au făcut să am răbdare și m-au învățat treptat să ascult. Am descoperit că poți învăța enorm de multe lucruri stând de vorbă cu oamenii. Fiecare problemă prezentată constituia pentru mine o informație în plus, o experiență inedită, un lucru nou învățat și o căutare de soluționare. Asta m-a pregătit în fapt pentru funcția de prefect și nicidecum examenul dat la intrarea în prefectură.
Așa cum am spus mai sus, existau și oameni cu probleme speciale care trebuiau primiți și ascultați și ei. Fiecare avea propria poveste de viață, propria-i problemă. Pentru ei eram omul care le poate rezolva orice problemă.
Astfel, o doamnă mi-a solicitat să înființez un serviciu de taximetrie pentru nou născuți. Pentru uzul exclusiv al părinților și al copiilor la ieșirea din maternitate. Iar acestea să fie, neapărat, roz pentru fetițe și albastre pentru băieți. Mi-a indicat și ce marcă de automobil ar fi potrivită pentru aceste taxiuri, Volvo, pentru că sunt mai sigure!
Într-o altă întâlnire, o doamnă foarte supărată a reclamat că i-a fost pusă casa pe net (!) și niște pitici o bombardează cu lasere. Dorea să o ajut să scape de acești pitici.
Altcineva mi-a solicitat să fie mutat stâlpul de electricitate din fața casei, pentru că acesta crăpase și din acea crăpătură erau emanate unde electromagnetice care îi intrau în casă și îi puneau viața în pericol.
O altă poveste. O doamnă în vârstă, E.G., mi-a semnalat o problemă pe care o are de mai mulți ani, cu vecinii de deasupra. Aceștia ar fi tăiat faianța, creând în felul acesta o cale de acces spre baia ei. Susținea că prin acele găuri s-a format un interspațiu de 70 de centimetri între etaje, în care s-ar ascunde oameni certați cu legea. Și din care i-ar fi fost aruncat în cap o bucată de ardei iute, o sămânță, care ustură foarte tare. În plus reclama că vecinii i-au turnat ”ceva” în sticla de suc în timp ce se uita la televizor. Și i-au tăiat de patru ori lacătul și lanțul cu care își închidea apartamentul. Am întrebat-o cine crede că sunt vinovații. Mi-a răspuns că ”mafia țigănească, cine alții!”. Apoi mi-a cerut sprijin pentru a fi ajutată de un expert de la Tribunal, care să cerceteze ”interspațiul” reclamat și existența drogurilor care ar fi depozitate acolo...
Sunt convins că aceste povești v-au adus un zâmbet pe față. Dar, în fapt, reprezintă drame personale. Oameni bolnavi. M-am simțit în astfel de momente asemeni unui medic curant în relația cu pacientul. Pentru că și acești oameni trebuie ascultați. Pentru a câștiga un plus de încredere sau de liniște. Am satisfacția că prin faptul că i-am primit și ascultat, i-am făcut să se simtă mai bine, mai puțin excluși. Toate aceste probleme ”aparte”, le-am consemnat și le-am păstrat într-un caiet special, albastru - Caietul cu perle.
Povestea mea din perioada de prefect a fost una fructuoasă, zic eu pozitivă. Am realizat chestiuni pe care nici un prefect nu le-a mai făcut. Pașaport eliberat în două ore. Permis de conducere eliberat în două ore. Înmatriculare și radiere de mașină în două ore. Alocare numere de mașină în două ore. Instruirea de numere de procesare la OCPI în ordinea depunerii. Audiențe maraton până târziu în noapte în fiecare luni a săptămânii. Reguli și proceduri noi la RAR. Începerea punerii în posesie a oamenilor din Feleac. Primul proiect de descentralizare și reforma administrativă. Schimbări și reforme în deconcentrate. Este o parte a muncii mele din Prefectură, la începuturile vieții mele publice, care rămâne și de care sunt mândru. Păstrez, însă, și caietul albastru. Dosarul cu perle... ”